Legea privind femeile de serviciu şi bordelurile

Definiţia bordelului 
Orice sediu (de exemplu, apartamente private, saune, saloane de masaj) poate fi considerat bordel, dacă se foloseşte de mai mult de o singură femeie în scopuri de prostituţie, fie că în aceeaşi zi sau în zile diferite.
Prin urmare, folosind asemenea sedii în comun cu altcineva şi lucrând succesiv, de la o zi la alta sau de la o săptămână la alta, sediul se consideră oricum un bordel, chiar dacă acolo nu se află şi nu lucrează decât o singură persoană în oricare moment.
Dacă diferite camere sau apartamente dintr-o singură clădire se folosesc separat pentru diferite persoane care oferă servicii sexuale, sediul se consideră bordel, dacă acele persoane colaborează în mod eficient. Dovezi precum cheile comune, băile şi toaletele comune, scările, contractele de închiriere, etc. sunt relevante.
Dacă o singură persoană oferă servicii sexuale în acel sediu, cu sau fără ajutorul unei femei de serviciu, care nu oferă servicii sexuale, sediul nu se consideră bordel. (Release, "Lucrătorii în industria sexului şi legea", 2011)

Femeile de serviciu
Cu toate că nu este ilegală întreţinerea unei femei de serviciu sau a unei servitoare, care oferă ajutor şi contribuie la creşterea nivelului de siguranţă, poliţia poate afirma că femeia de serviciu vinde sex şi, prin urmare, că sediul se consideră bordel, mai ales dacă aceasta este tânără.
Poliţia poate susţine că o persoană trebuie să fie trecută de o anumită vârstă, pentru a lucra în calitate de femeie de serviciu, ceea ce nu e adevărat, deşi se comite o altă încălcare, dacă unui copil de vârstă între 4 şi 15 ani i se permite să frecventeze un bordel.
Servitoarea sau femeia de serviciu, care lucrează în bordel, riscă, în mod evident, să fie acuzată că întreţine un bordel. Însă, dacă responsabilităţile acesteia sunt de natură menajeră şi dacă aceasta nu deţine controlul asupra preţurilor sau serviciilor sexuale, serviciile ei nu sunt considerate încălcare de lege.
Dacă femeia de serviciu lucrează pentru un lucrător în industria sexului, care prestează servicii sexuale de unul singur, o înţelegere scrisă, privind responsabilităţile femeii de serviciu, îi pot susţine apărarea (de ex. servicii de curăţenie şi pornire a alarmei, în cazul unei agresiuni din partea vreunui client). (Release, "Lucrătorii în industria sexului şi legea", 2011)